Doar ochii

iulie 21, 2009 at 1:21 pm (de ce, de zi cu zi, idei) (, , , , )

Mă uit în oglindă și mă sperii: ochi îmi sunt umflați, parcă vor să iasă din orbite. Imediat sub ochi am niște umflături negre imense, parcă ar fi două pungi cu apă tulbure. Ochii îmi sunt traversați de nenumărate firișoare roșii subțiri. Țin minte că prima dată când am văzut așa o venișoară am vrut să fug la urgențe. Acum sunt așa multe încât nu le mai dau importanță. E clar: sunt obosiți .

Mă gândesc așa: oare e firească meseria pe care mi-am ales-o, căci presupune efort susținut continuu din partea ochilor, pe când restul tuturor părților componente ale organismului meu sunt neglijate, uitate în repaos. Simt că doar ochii muncesc pentru a susține existența întregului corp.

Cred că aș fi mult mai odihnit dacă aș munci folosind-mi doar membrele, mâinile și picioarele, chiar dacă efortul fizic ar fi extenuant.

Legătură permanentă Un comentariu