Doar ochii

Iulie 21, 2009 at 1:21 pm (de ce, de zi cu zi, idei) (, , , , )

Mă uit în oglindă și mă sperii: ochi îmi sunt umflați, parcă vor să iasă din orbite. Imediat sub ochi am niște umflături negre imense, parcă ar fi două pungi cu apă tulbure. Ochii îmi sunt traversați de nenumărate firișoare roșii subțiri. Țin minte că prima dată când am văzut așa o venișoară am vrut să fug la urgențe. Acum sunt așa multe încât nu le mai dau importanță. E clar: sunt obosiți .

Mă gândesc așa: oare e firească meseria pe care mi-am ales-o, căci presupune efort susținut continuu din partea ochilor, pe când restul tuturor părților componente ale organismului meu sunt neglijate, uitate în repaos. Simt că doar ochii muncesc pentru a susține existența întregului corp.

Cred că aș fi mult mai odihnit dacă aș munci folosind-mi doar membrele, mâinile și picioarele, chiar dacă efortul fizic ar fi extenuant.

Anunțuri

Legătură permanentă 1 comentariu

Viața e faină. O ratez?

Iulie 20, 2009 at 3:53 pm (de zi cu zi, idei) (, , , , , , )

Plec două ore de la serviciu, să mai iau o gură de aer. Știu că nu e aer curat, doar e din oraș, dar parcă n-am mai văzut lumina zilei de așa mult timp. Toată lumea mi se plânge că e caniculă, că sunt niște călduri care te răpun, dar eu nu le-am văzut. Când merg la serviu e răcoare că e de dimineață, seara când mă îndrept către casă e cald dar nu copleșitor.

Nici măcar de caniculă nu am parte.
Deci, doar de dorul de mai vedea și alți oameni decât colegii de birou, mă plimb aiurea pe străzi.

Ce să vezi? Soare, căldură, lumina mă orbea, agitație. Deși oamenii mergeau parcă haotic, în toate direcțiile, păreau liniștiți, nestresați, nu erau cu capul plecat. Tinerii glumesc, râd zgomotos, studentele își plimbă fustele scurte și colorate prin fața mea. Feerie.
Mă întorc la serviciu, biroul e răcoros dar numai acum observ că geamurile au folie de protecție solară. Deci lumina din interior are altă intensitate, de asta mă simt orbit de fiecare dată când ies afară. Pe geam văd curtea unui vecin: și-a montat o piscină și se bălăcește. Se rotește de pe o parte pe alta prin apă, se bucură de căldura soarelui și de răcoarea apei.

Îl invidiez așa de mult. Eu n-am mai avut momente de relaxare totală de foarte mult timp. Chiar și în ultimul concediu am fost doar în grabă și agitație: să văd cât mai multe obiective turistice. Nu mă plâng că n-ar fi meritat, din contră, dar starea de fapt e că nu m-am relaxat de mult timp. Nu mai șțiu decât serviciu. Atât.

Oare nu asta e vârsta la care ar trebui să mă distrez, să experimentez de toate, în loc să fiu izolat într-un birou? Merită sacrificiu doar pentru bani? Dacă nu acum, oare când o să fiu liber?

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Cumperi de la morţi?

Iulie 13, 2009 at 11:57 am (idei) (, , , )

Mă întreba un prieten despre muzica lui Michael Jackson, care melodie îmi place mai mult. I-am zis că am mai multe şi i-am spus că pot să îi dau că am discografia completă să asculte.

Am crezut că mă întreabă în glumă dacă e cumpărată, bineînţeles că e luată de pe torrente. Nu ne-am putut pune de acord nicium. El e de părere că muzica lui merită plătită şi peste 50 de ani.

Eu spun că din 25 iunie 2009 muzica lui nu mai trebuie plătită. Atât timp cât e în viaţă sunt de acord că el a muncit enorm şi munca îi trebuie răsplătită. Dar îndată ce a murit, nu mai am pe cine să plătesc.Părinţii lui? copii? să lucreze să îşi căştige existenţa. Michael a fost unul dintre cei mai mari artişti şi merită tot respectul şi admiraţia. Dar asta nu înseamnă că copii lui trebuie să trăiască precum nişte regi, nişte trântori. Nu e meritul nici al părinţilor, nu ei au muncit. Fiecare trebuie să se bucure de rodul muncii lui, nu a altcuiva.

Mai ales melodiile lui cred că ar trebui să fie oferite liber, gratuit, pentru a transmite mesajul pe care el s-a străduit să îl formuleze. E vorba de idei legate de sărăcia în lume, de distrugerea naturii, de oprirea războaielor, promovarea păcii.

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Procrastination is a disease

Iulie 8, 2009 at 8:22 am (de zi cu zi, idei, vointa) (, , , , , )

Nu ştiu dacă există o traducere exactă pentru cuvîntul procrastination, dar o explicaţie edificatoare este aici.

O formulare românească e „a lăsa de pe o zi pe alta”. Mi se întâmplă de foarte multe ori şi am ajuns să consider că e o afecţiune, o boală. Se manifestă în multe direcţii şi mă deranjază chiar şi pe mine deşi aparent ar părea liniştitoare.

Când am de lucru ceva uşor, dar ştiu că am destul de mult timp la dispoziţie, amân până în ultimul moment posibil să mă apuc de  treabă. Când am ceva mai greu de lucru, mă apuc, dar nu pot să stau concentrat. Mai citesc o ştire, un ziar, un blog, o glumă, iau cât pot de multe pauze, lucrez intermitent, mă concentrez câteva minute, mă relaxez alte câteva.

Am încercat să fac întâi ce am de făcut, în timp util, eventual mai repede decât ar trebui, şi în restul timpului să ma relaxez şi să mă distrez. Tocmai pentru că nu am reuşit, spun că delăsarea e o boală. Pentru că e incontrolabilă. Ştiu că voinţa învinge orice, totuşi nu reuşesc să îmi impun regula „întâi munca, apoi distracţia.”

Cum să fac?

Legătură permanentă 1 comentariu

Aproape de anul 7000

Iunie 13, 2009 at 2:30 pm (idei) (, , , , )

După calculele lui Nostradamus suntem aproape de anul 7000, din care 4757 înainte de Christos şi 2009 după, în total 6766. Mai sunt 234 de ani până la marea aniversare milenară.

Uite şi citatul: „Such is the extent of time past, subject to correction by the most learned judgment, that the first man, Adam, came 1,242 years before Noah (not reckoning by such Gentile calculations as Varro used, but simply by the Holy Scriptures, as best my weak understanding and astronomical calculations can interpret them.) About 1,080 years after Noah and the universal flood came Abraham, who, according to some, was a first-rate astrologer and invented the Chaldean alphabet. About 515 or 516 years later came Moses, and from his time to that of David about 570 years elapsed. From the time of David to that of out Savior and Redeemer, Jesus Christ, born of the unique Virgin, 1,350 year elapsed, according to some chronographs. Some may object that this calculation cannot be true, because it differs from that of Eusebius. From the time of the human redemption to the detestable heresy of the Saracens about 621 years elapsed. From this one can easily add up the amount of time gone by.”

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Vârsta pământului

Iunie 12, 2009 at 3:26 pm (idei) (, , , , , , , , , )

Mă amuză de fiecare dată când aud în diverse documentare: „acum multe milioane de ani a avut loc un mare eveniment” sau „dinozaurii au trăit acum  N zeci de milioane de ani”, „planeta s-a format acum 4 miliarde de ani”.

Toate mi se par nişte aberaţii ale unor pseudo-cercetători care de fapt nu au nici o idee despre cum s-a întâmplat trecutul. Toate au pornit de la teoria evoluţionistă a lui Darwin, care de fapt nu are o bază dovedită. Ce se poate dovedi e microevoluţia, adică o adaptare a organismului la mediul înconjurător. Ca exemplu ar fi o îndesire a penajului, a blănii pentru supravieţuirea la frig. Dar tranziţia nu e posibilă de la o specie la alta, numai derivarea raselor.

De aici s-a generalizat, s-au inventat noi teorii nu doar despre evoluţia vieţuitoarelor, ci chiar a planetelor, sistemelor solare, galaxiilor.

Nu pot să înţeleg de ce s-a răspândit atât de rapid şi atât de mult teoria bing-bang-ului  şi cea a evoluţiei încât au ajuns să pară unanim acceptate în lumea ştiinţifică, ba chiar sunt asociate cu ştiinţa deşi nu sunt demonstrate sub nici un fel. Din punctul meu de vedere formează o nouă religie, mult mai puţin credibilă decât cea creştină. Religiile creaţioniste sunt mult mai uşor de acceptat, deşi sunt dovedite doar prin informaţiile transmise de-a lungul generaţiilor, informaţii care pot fi uşor deformate. Religia evoluţionistă propune o idee asupra formării universului mult mai incredibilă decât cea creaţionistă. La rădăcini, evoluţionismul se izbeşte de imposibilitate: viaţa nu putea să răsară din nimic.

Majoritatea aşa-ziselor dovezi ale evoluţioniştilor sunt păreri: acest animal seamănă puţin cu celălalt. Mulţi spun că totul e dovedibil ştiinţific, prin procedee de datare, dar moajoritatea nu ştiu cât de fragile, interpretabile, lipsite de acurateţe şi nesigure sunt aceste procedee. Cea mai faimoasă metodă de datare e cea cu Carbon14, una dintre cele mai folosite în justificări aşa-zis ştiinţifice. Dacă auzi într-un documentar cum că un anumit obiect a fost datat la mai mult de 60 de mii de ani folosind datarea cu carbon 14, clar e o minciună, acest procedeu fiind limitat, chiar dacă l-am accepta ca fiind extrem de precis (ceea ce nu e). Cu metoda asta se pot data doar elemente organice, şi totuşi în multe documentare se spune: rocile astea au fost datate ca având x milioane de ani, utilizând procedeul cu carbon radioactiv. Două minciuni într-una.

Câteva  link-uri de documentare se gasesc aici. Din ele te poţi lămuri cât de imprecise sunt toate. Fiecare are limitări şi se bazează pe numeroase presupuneri nedovedibile.

Eu prefer să cred varianta creaţionistă, mi se pare mult mai probabilă şi mult mai documentată istoric. Aproape toate civilizaţiile au în religia lor un început creaţionist fundamental asemănător, chiar dacă detaliile diferă. Ca fond, multe istorii atestă potopul sub diferite forme, dar cu siguranţă trebuie să fi fost ceva real.

Părerea mea e că lumea există de aproximativ maxim 10 mii de ani, plus sau minus 2 mii. În nici un caz de ordinul milioanelor.

Legătură permanentă 2 comentarii

Să trag tare

Iunie 2, 2009 at 8:40 am (de ce, idei) (, , , , , , , )

Mă enervează concepţia asta: cât sunt tânăr să lucrez, să trag cât pot de tare. Acum sunt în putere, deci pot, deci să mă înham la cât mai multe. Să strâng, să am pentru când sunt bătrân, la pensie, să stau atunci liniştit.

Mulţi de vârsta mea lucrează ore imposibile, îşi petrec toată ziua la firmă, practic îşi dau viaţa pentru firmă. Totul pentru un câştig puţin mai mare, pentru care nu merită efortul.

Ce bucurii o să mai ai la 50-60 de ani? Acum e timpul să trăieşti, să experimentezi, cât eşti tânăr. Dacă acum laşi timpul să treacă doar de dragul banilor mai târziu o să laşi timpul să treacă din inerţie. Cât eşti tânăr ai entuziasmul ca să faci orice. Mai mult decât atât, ai naivitatea să încerci orice. Experienţele se acumulează în tinereţe. Într-un birou niciodată nu o să acumulezi experienţă, decât strict pe domeniul îngust pe care activezi.

Dacă vre o firmă îmi va cere să stau toată ziua la serviciu o să o părăsesc foarte repede.

Legătură permanentă Lasă un comentariu

China, superputere

Mai 29, 2009 at 10:55 am (de zi cu zi, idei) (, , , )

Îmi demontam-remontam bicicleata DHS, marca românească de bază de biciclete, răspândită în toate supermarket-urile din ţară, pe care cei de la service-ul DHS nu puteau să o repare. Scot din inima bicicletei, respectiv butucul roţii din spate componente făcute zob de atâta mers pe drumurile bune ale patriei.

Am rămas şocat: „made in china” trona frumos pe unul din metalele interne contorsionate. Dacă şi cea mai ieftină bicicletă românească e făcută în China, înseamnă că situaţia e groasă. Oare chiar până acolo s-a ajuns? Chiar totul e produs în China? E China noua superputere mondială, toţi depindem de ea?

Nimeni nu produce în afară, de chinezi, toată lumea intermediază?

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Educaţie greşită

Mai 26, 2009 at 1:19 pm (idei) (, , , , , , , , , , , )

Cred că am fost educat greşit. Am fost minţit, manipulat, format într-o direcţie greşită. Totul e atât de adânc în mine încât nu ştiu dacă o să pot să schimb vreodată. Mintea mi-a fost impregnată cu concepte generale de bine atunci când vârsta nu îmi permitea să procesez, ci doar asimilam.

E bine să fi cuminte, e bine să munceşti, să fi liniştit, să nu te cerţi cu nimeni, să nu vrei să ieşi în evidenţă, să fi serios, să respecţi pe cei din jurul tău, să duci la îndeplinire totdeauna ceea ce zici. În schimb, toţi ceilalţi erau absolviţi de responsabilitate: dacă cineva minte, fură, nu respectă pe nimeni, nu lucrează, face chestii rele în general, să nu mă iau după ei, că o să le fie rău în viitor, or să ajungă nimeni-pe-stradă, sau poate chiar în puşcării.

Ei, am crescut puţin şi văd la televizor oameni realizaţi: politicieni, directori sau altele, dar toţi cu aceleşi caracteristici comune: ei se consideră în centrul universului, ei sunt cei mai buni, nu respectă pe nimeni, îi consideră pe toţi ceilalţi proşti, mint cu neruşinare, fură şi apoi consideră normal să fie apreciaţi şi respectaţi, pe scurt, oameni fără pic de caracter. Ei sunt cei care conduc, cei care dau direcţii şi directive. Sunt invidiaţi, respectaţi, apreciaţi, consideraţi oameni cu capacităti deosebite pentru că au avut la un moment dat o oportunitate de care au profitat de a fura, de a înşela imens, de a se îmbogăţi peste noapte pe nedrept, necuvenit, pe spatele celor mulţi.

În schimb, cei care nu deţin proprietăţi şi nu se expun ca fiind bogaţi ce afişează podoabe luxoase sunt văzuţi ca rataţi, neadaptaţi, care nu merită nici o apreciere, indiferent de cât de cinstiţi, buni, corecţi sunt.

Mă întreb: oare ce e bine? Să fi în felul în care au vrut părinţii tăi să fi? Sau cum te vrea lumea de acum?

Un semifilozof mi-ar răspunde: fi cum vrei tu să fi, dar oare ce înseamnă asta? Care e partea pe care o vreau eu cu adevărat şi care e partea impusă în mentalul meu în copilărie?

Legătură permanentă 1 comentariu

Mind over matter

Mai 25, 2009 at 3:09 pm (idei, vointa) (, , , )

De ce au americanii expresia asta? „Mind over matter” s-ar traduce: puterea minţii asupra materiei. Dar sunt 3 elemente, din descriere lipseste spiritul. Spiritul e deasupra minţii şi a materiei.

Mintea poate doar să înţeleagă cum funcţionează lumea (dar nici măcar asta în totalitate), şi pe baza acestei întelegeri să deformeze materia după cum doreşte. Cu mintea raţionezi pe baza unor premise pentru a atinge nişte scopuri. Premisele sunt stabilite de materie, scopurile sunt definite de spirit. Mintea e doar unealta, mijlocul prin care se atinge scopul.

Voinţa, dorinţele, idealurile, aspiraţiile nu sunt capacităţi metale, ci spirituale.
Tot ce se întâmplă în lumea umană e generat de spirit.

Legătură permanentă 1 comentariu

Next page »