De ce revin clienții

Septembrie 4, 2009 at 11:02 am (de ce, vanzari) (, , , )

Dintre clienții care apelează din nou la produsele unei firme:

15 % revin pentru un preț mai bun

15 % revin pentru produse mai bune

65 % revin pentru servicii mai bune primite

Orice furmizor ar trebui să știe să pună accentul pe modul în care angajații tratează clientul și cât de adaptabili sunt la cerințele lui.

Anunțuri

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Șoferii sunt diferiți

August 4, 2009 at 2:06 pm (de ce, de zi cu zi) (, )

Unora le place să depășască. Nu pentru a ajunge mai devreme la destinație, ci doar pentru plăcerea de a depăși. Pățesc de multe ori să fiu depășit de câte un șofer de genul ăsta, pentru ca apoi, când drumul e liber, să își limiteze viteza eventual la sub 90 km/h. Și parcă genul ăsta de oameni fac doar în contră parcă: după ce depășesc mențin viteza mică, dar numai pe porțiunea în care vin mașini din contrasens, astfel încât nu pot fi depășiți.

În localitate cam încerc să mențin viteza în jur de 60 km/h. Dar în afară merg cât de repede permite drumul.
Ei nu: simt nevoia să fie în față, depășesc periculos chiar din coloană, doar pentru a ajunge câțiva metri mai în față. În localitate ajung poate chiar la 100km/h, apoi reduc sub limita

Oare de unde e nevoia asta de a depăși? E oare pentru a demonstra că sunt mai buni? Simt că iau parte la o întrecere, la un concurs?

Pentru mine condusul e activitatea necesară ca să ajungi din punctul A în punctul B. Atât.
Pentru ei e o întrecere pentru dominația șoselei.

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Ubuntu e mai închis decât Windows

Iulie 23, 2009 at 7:05 am (calculatoare, de ce) (, , , , , )

Țin minte cât de multă gălăgie a făcut comunitate open-source în jurul includerii lui InternetExplorer în Windows, în instalarea default. Tribunalele au dat verdicte, Microsoft a trebuit să plătească sume imense pentru simplul fapt că oferea gratuit browserul propriu, direct la instalarea windows.

Eu foloseam ca browser Opera, se integra perfect, după ce mă intreba inițial că vrea să fie broserul default, se comporta ca atare, nici nu știam că am instalat Internet Explorer-ul.
De două săptămâni folosesc doar Ubuntu și am încercat să îmi înlocuiesc aplicațiile standard pe care le foloseam, dar la Opera nu sunt dispus să renunț în favoarea Firefox. De instalat l-am instalat dar nu am găsit încă nici un mod de a îl face default. De câte ori deschid un link din clientul de mail sau din messenger (pidgin), se încarcă pagina în Firefox, deci sunt practic obligat să folosesc acest browser. Dacă încerc să dezinstalez Firefox din Add/Remove Applications primesc un mesaj cum că e o aplicație de bază și nu poate fi dezinstalată decât în modul advanced. Deci cât de încurajator e asta, cât de deschis spre multiplele posibilități? Windows-ul nu mi-a spus niciodată că Opera nu ar fi suficient de bun pentru a înlocui total Internet Explorer-ul. După ce am instalat plugin-ul de  QuickTime ca să pot să văd diverse trailere de filme am constatat că plugin-ul e funcțional doar pentru Firefox. La fel și cu plugin-ul de flash. Si cum majoritatea site-urilor conțin măcar părți scrise în Flash, mi-e aproape imposibil să folosesc browser-ul favorit.

Ajung la concluzia că Windows e mai deschis decât comunitatea open-source. Ubuntu ține mult prea mult la Firefox. Open up!.

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Doar ochii

Iulie 21, 2009 at 1:21 pm (de ce, de zi cu zi, idei) (, , , , )

Mă uit în oglindă și mă sperii: ochi îmi sunt umflați, parcă vor să iasă din orbite. Imediat sub ochi am niște umflături negre imense, parcă ar fi două pungi cu apă tulbure. Ochii îmi sunt traversați de nenumărate firișoare roșii subțiri. Țin minte că prima dată când am văzut așa o venișoară am vrut să fug la urgențe. Acum sunt așa multe încât nu le mai dau importanță. E clar: sunt obosiți .

Mă gândesc așa: oare e firească meseria pe care mi-am ales-o, căci presupune efort susținut continuu din partea ochilor, pe când restul tuturor părților componente ale organismului meu sunt neglijate, uitate în repaos. Simt că doar ochii muncesc pentru a susține existența întregului corp.

Cred că aș fi mult mai odihnit dacă aș munci folosind-mi doar membrele, mâinile și picioarele, chiar dacă efortul fizic ar fi extenuant.

Legătură permanentă 1 comentariu

Ce urmează?

Iulie 9, 2009 at 9:13 am (de ce, de zi cu zi, nervi) (, , )

Mi-e clar că nici firma la care sunt acum nu poate să mă ţină pe termen lung. M-am lămurit şi din păcate cred că decizia e irevocabilă. Oricât de mult mi-a plăcut echipa, colegii de aici, sunt sigur că situaţia nu o să se schimbe în bine.

De-a lungul timpului am văzut cât de puţin importanţi sunt oamenii pentru firma asta, orientată pur spre profit, fără gândire pe termen lung. Acum o percep ca pe o firmă de mercenari: se angajază oameni pe salarii destul de bune care să producă direct, oamni care sunt exploataţi la maxim,staorşi până la extenuare. Ore suplimentare grămadă neplătite, prime diminuate nejustificat, lipsa oricărui respect faţă de angajat şi viaţa lui personală. Indiferent cât de bune ar fi rezultatele muncii, nimeni nu se poate aştepta la o premiere sau măcar o felicitare. În schimb, orice greşală e grav sancţionată.

Trebuie să văd cum e în altă parte, într-o firmă în care angajaţii sunt respectaţi, trataţi ca oameni.

Legătură permanentă 1 comentariu

Ce-i mai ghei (gay) decât doi bărbați care fac duș?

Iunie 17, 2009 at 11:01 pm (de ce, de zi cu zi) (, , , , )

Vestiarul de la sala de forță. Intru să iau sticla cu apă, să mă răcoresc. Înăuntru, tocmai o zbughește un tip dezbrăcat complet până la duș, din partea cealaltă a vestiarului. What the fuck, dude, nu poți sa mergi până acolo în chilot și să te dezbraci doar în cabină? Trec mai departe, pe lângă cabina de duș, de unde aud voci: erau doi băieți înăuntru, împreună la duș.

Scap cu greu de fiorul de greață, îmi continui antrenamentul, cei doi pleacă, intru și eu să mă schimb. În vestiar un tip care își terminase și el antrenamentul se schimbase și … se parfumase. Mirosea a parfum ieftin încât nu mai puteam să respir. Tipul nu făcuse duș, dar consumase cred că jumătate de sticlă de apă ieftina de toaletă. Să acopere transpirația abundentă cu un strat gros de parfum. Nimic mai dezgustător.

Legătură permanentă 9 comentarii

Poftim cultură organizaţională

Iunie 15, 2009 at 4:12 pm (de ce, de zi cu zi, nervi) (, , , , )

Primul link la cautarea definiţiei culturii organizaţionale ne prezintă aşa: „Conceptul de cultura organizationala se refera la tot ceea ce inseamna standarde colective de gandire, atitudini, valori, convingeri, norme si obiceiuri care exista intr-o organizatie. In componenta culturala putem distinge unele elemente vizibile cum ar fi: comportamente si limbaj comun, ritualuri si simboluri dar preponderent avem componente mai putin vizibile: perceptii si reprezentari despre ce e “valoare” in organizatie, mituri, standarde empirice despre ce inseamna a munci bine si a te comporta corect, despre “cum se fac lucrurile pe aici”, etc”.

Încep să mă întreb în ce fel s-a format cultura organzaţională în firma în care sunt, pentru că în nici un caz nu pare a fi direcţia bună. Am fost al doilea angajat în firma asta, acum sunt vreo 35-40. La proiectul la care lucrez suntem 6, toţi povestim, discutăm tot felul de lucruri, indiferent că sunt legate de muncă sau nu, ieşim la bere împreună, la munte, prin restaurante şi baruri. Restul de colegi au lucrat la proiecte care nu au nici o tangenţă cu al nostru şi am avut tangenţe destul de puţine.

Ceea ce m-a enervat azi la culme, şi nu pot să explic cum s- ajuns la aşa ceva  e că unii dintre ăştia nici măcar nu salută. De exemplu, clădirea fiind cu mai multe etaje şi liftul nefiind montat într-un hol, iese unul din lift direct la noi în birou, trece printr noi, nu zice absolut nimic, iese pe uşă până în casa scărilor şi urcă încă un etaj. Fără să deschidă gura, fără să arunce o privire, nimic. Ce fel de om tre să fi, câtă lipsă de educaţie sau de bun simţ ca să treci ca prin codru?

Şi încă unul, la fel, intră în birou, se opreşte, se uită în jur, fără să salute în vre un fel, întreabă: „un cablu de reţea unde găsesc?” Prima opţiune era să mă ridic şi să-i şutez una peste ochi. A doua opţiune era să îi zic frumos, cu dispreţ că-i nesimţit, prost crescut şi să înveţe să salute întâi. A treia opţiune, să tac uitându-mă la el cum aşteaptă pierdut un răspuns, să mai întrebe încă o dată, să îl las din nou cu ochii în soare, până se prinde ca trebuia să mai zică ceva înainte.

Aud o justificare că în firmă e neprofesional să zici „salut”. Pe naiba! Am fost în firme mult mai mari şi toată lumea vorbea la per tu, indiferent de vârstă şi rang. Dar chiar şi presupunând că într-o firmă trebuie să ai un limbaj formal, spui măcar „bună ziua”, ca să laşi loc de bună ziua.

Legătură permanentă 1 comentariu

Să trag tare

Iunie 2, 2009 at 8:40 am (de ce, idei) (, , , , , , , )

Mă enervează concepţia asta: cât sunt tânăr să lucrez, să trag cât pot de tare. Acum sunt în putere, deci pot, deci să mă înham la cât mai multe. Să strâng, să am pentru când sunt bătrân, la pensie, să stau atunci liniştit.

Mulţi de vârsta mea lucrează ore imposibile, îşi petrec toată ziua la firmă, practic îşi dau viaţa pentru firmă. Totul pentru un câştig puţin mai mare, pentru care nu merită efortul.

Ce bucurii o să mai ai la 50-60 de ani? Acum e timpul să trăieşti, să experimentezi, cât eşti tânăr. Dacă acum laşi timpul să treacă doar de dragul banilor mai târziu o să laşi timpul să treacă din inerţie. Cât eşti tânăr ai entuziasmul ca să faci orice. Mai mult decât atât, ai naivitatea să încerci orice. Experienţele se acumulează în tinereţe. Într-un birou niciodată nu o să acumulezi experienţă, decât strict pe domeniul îngust pe care activezi.

Dacă vre o firmă îmi va cere să stau toată ziua la serviciu o să o părăsesc foarte repede.

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Cine are prioritate?

Mai 27, 2009 at 4:54 pm (de ce, nervi, vanzari) (, , , )

Telefonul sau persoana?

Mă enervează situaţiile în care sunt într-o discuţie destul de urgentă, respectivului îi sună telefonul, iar el răspunde. Consider că prioritară e persoana de faţă, apoi cea îndeărtată. Poţi respinge apelul şi apoi să suni persoana respectivă mai târziu.

Mă enervează la culme când sunt la un magazin, indiferent de ce tip: calculatoare, service auto, orice, discut cu vânzătorul să cumpăr/plătesc ceva şi ar răspunde la telefon. De multe ori îmi vine să plec să îl las vorbind la telefon, dar în general se întâmplă tocmai când am nevoie urgentă de ceva.

Dacă eşti vânzător, trebuie să te ocupi de client, să îl faci să se simtă important nu ignorat. La telefoane ar trebui să răspundă doar un vânzător care e liber în acel moment, indiferent al cui e clientul, eventual să ia un mesaj, urmând să sune înapoi mai târziu.

Dacă eu am făcut efortul să mă deplasez până la sediul tău, fă şi tu efortul să mă respecţi.

Legătură permanentă Lasă un comentariu

De ce dau femeile mâna?

Mai 19, 2009 at 8:45 am (de ce, de zi cu zi, idei, personal) (, , , )

De fiecare dată când vine în vizită vre o femeie cu funcţie de conducere în firmă, ţime morţiş să dea mâna cu cei din birou.
Nu pot să înţeleg de ce vrea să facă asta, de ce simte nevoia o femeie să dea mâna cu un bărbat? E un act total nenatural, a da mâna e un gest specific masculin. Oare încearcă să se conformeze standardului? Gestul simbolizează cooperarea, acordul între doi bărbaţi, nu între doi angajaţi sau între un angajat şi un angajator.

Mă simt pus într-o situaţie neplăcută de fiecare dată când îmi întinde mâna, e neplăcut pentru mine.  Cum să dau mâna cu o femeie? De ce? Oare ea simte că ajunge să fie echivalentă cu un bărbat prin gestul ăsta? De ce ar face aşa ceva? Nu pot să pricep. Femeile sunt femei, nu sunt bărbaţi.

UPDATE:
Primesc un comentariu: pt mine „a da mana” inseamna a confirma un gest de salut indiferent daca e femeie sau barbat, asta in cazul in care nu cunosti femeia atat de mult incat sa iti permiti sa o pupi pe obraz ca si salut.
Nici măcar ca salut nu e compatibilă strângerea de mână femeie-bărbat pentru că raportul de forţe e inegal. Niciodată nu pot să ştiu cât de tare să strâng. E dificil şi la bărbaţi: unii strâng mai tare, unii mai puţin. La femei e ciudat: am o bănuială că ele strâng fie cât pot de tare, ca să echivaleze forţa bărbatului, fie nu strâng deloc. În ambele situaţii pic naşpa. Fie strâng când ele vor doar o atingere, fie sunt prea delicat când ele presează.

Femei, nu mai daţi mâna cu bărbaţii! Îi puneţi în situaţii imposibile.

Legătură permanentă 8 comentarii

Next page »