Poftim cultură organizaţională

Iunie 15, 2009 at 4:12 pm (de ce, de zi cu zi, nervi) (, , , , )

Primul link la cautarea definiţiei culturii organizaţionale ne prezintă aşa: „Conceptul de cultura organizationala se refera la tot ceea ce inseamna standarde colective de gandire, atitudini, valori, convingeri, norme si obiceiuri care exista intr-o organizatie. In componenta culturala putem distinge unele elemente vizibile cum ar fi: comportamente si limbaj comun, ritualuri si simboluri dar preponderent avem componente mai putin vizibile: perceptii si reprezentari despre ce e “valoare” in organizatie, mituri, standarde empirice despre ce inseamna a munci bine si a te comporta corect, despre “cum se fac lucrurile pe aici”, etc”.

Încep să mă întreb în ce fel s-a format cultura organzaţională în firma în care sunt, pentru că în nici un caz nu pare a fi direcţia bună. Am fost al doilea angajat în firma asta, acum sunt vreo 35-40. La proiectul la care lucrez suntem 6, toţi povestim, discutăm tot felul de lucruri, indiferent că sunt legate de muncă sau nu, ieşim la bere împreună, la munte, prin restaurante şi baruri. Restul de colegi au lucrat la proiecte care nu au nici o tangenţă cu al nostru şi am avut tangenţe destul de puţine.

Ceea ce m-a enervat azi la culme, şi nu pot să explic cum s- ajuns la aşa ceva  e că unii dintre ăştia nici măcar nu salută. De exemplu, clădirea fiind cu mai multe etaje şi liftul nefiind montat într-un hol, iese unul din lift direct la noi în birou, trece printr noi, nu zice absolut nimic, iese pe uşă până în casa scărilor şi urcă încă un etaj. Fără să deschidă gura, fără să arunce o privire, nimic. Ce fel de om tre să fi, câtă lipsă de educaţie sau de bun simţ ca să treci ca prin codru?

Şi încă unul, la fel, intră în birou, se opreşte, se uită în jur, fără să salute în vre un fel, întreabă: „un cablu de reţea unde găsesc?” Prima opţiune era să mă ridic şi să-i şutez una peste ochi. A doua opţiune era să îi zic frumos, cu dispreţ că-i nesimţit, prost crescut şi să înveţe să salute întâi. A treia opţiune, să tac uitându-mă la el cum aşteaptă pierdut un răspuns, să mai întrebe încă o dată, să îl las din nou cu ochii în soare, până se prinde ca trebuia să mai zică ceva înainte.

Aud o justificare că în firmă e neprofesional să zici „salut”. Pe naiba! Am fost în firme mult mai mari şi toată lumea vorbea la per tu, indiferent de vârstă şi rang. Dar chiar şi presupunând că într-o firmă trebuie să ai un limbaj formal, spui măcar „bună ziua”, ca să laşi loc de bună ziua.

Anunțuri

1 comentariu

  1. R said,

    „Cand saluti/respecti pe cineva, te saluti/respecti de fapt pe tine”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: