Secolul vitezei

Ianuarie 9, 2009 at 12:45 pm (nervi) (, )

E o formulare care mă plictiseşte. Ce înseamnă expresia asta?

Că totul se mişcă rapid? Ia încercaţi să faceţi ceva, orice, în ţara asta: să plătiţi o simplă factură, să rezolvaţi o reparaţie la maşină, să vă faceţi cumpărăturile, orice. Totul ia timp. Am observat asta doar după ce m-am angajat. Ce simplu era în facultate: dacă vroiam să merg la curs mergeam, dacă nu, nu. Puteam să fac orice altceva.  Vroiam o zi libera? O aveam. Dacă vreau acum o zi liberă trebuie să vorbesc cu coordonatorul meu de proiect, apoi cu directorul, apoi să fac o cerere pe care să o înregistrez la departamentul de personal. Vreau sa mă relaxez? Trebuie să trec prin paşii aştia stresanţi şi consumatori de timp, dar obligatorii.

Se numeşte secolul vitezei pentru că eşti obligat să fugi. Pentru orice. Dacă nu fugi nu ai timp suficient.

Munca îmi răpeşte o parte mult prea mare din zi. Muncesc mai mult timp ca să câştig mai mulţi bani. Fără bani nu mă puteam folosi cum vroiam de timpul liber. Dar fără timp liber nu mă mai pot folosi de bani. Urâtă dilemă… Chiar acum trebuie să îmi stabilesc datele pentru concediul pe care îl vreau anul ăsta. Nu pot să mă hotărăsc. Mă gândesc ce am de făcut şi când. Nu pot să mă concentrez, nu pot să evaluez. Gândurile mi se împart în mult prea multe direcţii. Trăiesc într-o lume de idei fragmentate, niciuna întreagă, niciuna completă. Parcă mi-am pierdut puterea de sinteză, de concetrare. Am uitat încotro mă îndreptam. Unde mergeam?

Vreau să lucrez, să rămână ceva în urma mea aici. Vreau să pornesc şi un proiect propriu, vreau să termin cu lucrarea de disertaţie, să îmi schimb mobila din casă, sa îmi repar maşina, să îi schimb cauciucurile, să construiesc altă casă, vreau să citesc tot ce mi-am propus, vreau să, să, să…

Asta înseamnă secolul vitezei: să faci din toate câte puţin, în grabă, fără să te împlineşti cu adevarat în ceva, fără să faci ceva complet. Dar să faci multe, repede.

Am uitat să trăiesc.

Anunțuri

3 comentarii

  1. MTZ said,

    O mica sugestie de la un copil de 16 ani pentru care viata abia incepe iar el crede ca stie multe : NU TE MAI GANDI CE SEMNIFICA VIATA, GANDESTE-TE CUM SA TE IMPACI CU TINE INSUTI SI SA O TRAIESTI IN LIMITA BUNULUI SIMT !

  2. ideirazlete said,

    „cum sa ma impac pe mine insumi”… asta e cel mai greu. Eu sunt persoana pe care o multumesc cel mai greu.
    Partea cu bunul simt mi se pare din ce in ce mai inutila si mai daunatoare, poate tocmai pentru ca toata viata am trait in limita bunului simt. Poate trebuie sa ies in afara limitei. Ma mai gandesc.

  3. MTZ said,

    Da,dar riscand sa iesi din limita bunului simt vei ajunge ca in acel proverb:cei puternici sar peste gard,cei mici intra pe sub si prostii raman.
    Partea cu impacarea de sine e intradevar complicata, facandu-ti placerile omenesti fara sa uiti de Dumnezeu. Prin aceste cuvinte inteleg la varsta aceasta o parte importanta din viata! Sunt convins ca peste cativa ani aceasta idee mi se va schimba radical!
    Sa auzim de bine !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: