Be-do-have

Decembrie 16, 2008 at 12:14 pm (idei, vointa) (, , , , )

Din nou împart oamenii în categorii. De data asta sunt 3.

1) Have-do-be

Îi încadez aici pe cei nu neaparat leneşi, dar cel puţin caracterizaţi de pasivitate sau veşnic nemulţumiţi. Pentru orice nemulţumire din viaţa lor gases justificarea: dacă aş fi avut ceva (bani, casă, timp, prieteni) aş fi putut fac ceva (să călătoresc, să cumpăr diverse lucruri, să locuiesc în linişte, să mă distrez), şi astfel aş fi putut să fiu cum îmi doresc (în general se caută fericirea, liniştea, în diferite forme).

2) Do-have-be

Personalitate fie foarte organizată, metodică, fie hiperactivă, care întâi acţionează pentru că ştie că trebuie să facă ceva, fie obedientă, care ascultă comenzile. Probabil aşa începem majoritatea, în copilărie: „trebuie să înveţi bine la şcoală, ca să ai note mari, să fi premiant”. E un mod de găndire pe care îl consider superior primului, fiind bazat pe principiul cauză-efect: trebuie să faci ceva ca să obţii ceva, pentru a ajunge cumva. Este modelul bazat pe acţiune: munceşti/te distrezi/te relaxezi ca să căştigi bani/prieteni/timp, pentru a fii în final înstărit/sociabil.

3) Be-do-have

Modul ideal. Pe când primele două tipologii sunt în căutarea fericirii, aici pornim de la ea ca de la ipoteză. Sunt relaxat, fericit, mulţumit cu ce am, pozitiv, optimist. A nu se confunda cu starea de delăsare totală a leneşului. Diferenţa e ca persoana cu tipologia be-do-have vrea tot timpul mai mult. Da, e mulţumit de tot ce are, e fericit, dar vrea mai mult şi ştie că o să obţină. Cuvântul esenţial e „ştie”, nu „speră”.
Este un principiu universal: emoţiile se multiplică, se reproduc, indiferent de natura lor. Un optimist va vedea partea bună a oricărui lucru, deci se va simţi şi mai bine, pe când unul pesimist va vedea oriunde doar  întămplări nefericite şi doar lucruri parţial sau pe de-a-ntregul defecte, cufundându-se şi mai mult în nefericire. Principiul e detaliat în filmul The Secret, film care din păcate poate fi înţeles greu de cei din primele două tipologii, sau poate fii considerat de-a dreptul o prostie de către aceştia. Cei care au înţeles deja cât de real e pot doar să confirme, dar nu vor putea dovedi pentru alţii. Persoanele be-do-have sunt văzute uneori ca prea visătoare şi primesc sfatul de a se „trezi la realitate”, adevarul fiind de fapt că realitatea este creeată de oameni. Oamenii definesc realitatea, împart lucrurile în posibile şi imposibile. Este axiomatic acceptat că unele lucruri sunt imposibil de realizat, până în momentul în care vine o persoană care nu ştie sau refuză să creadă că acel lucru e imposibil, şi îl realizează (de exemplu,  se credea că un obiect mai greu decât aerul nu poate zbura).

Varianta be-do-have  garantează cel mai mulţumitor mod de viaţă, pornind de la o stare mentală buna, pozitivă şi construind pe aceasta. Având o anumită bună dispoziţie, fericire, linişte interioară, e foarte uşor să porneşti în diverse activităţi de educaţie, muncă sau distracţie,  ajungând inevitabil ca într-un final să ai ceea ce îţi doreşti (bani, experienţă, prieteni), pentru că te îndrepţi tot timpul spre direcţia corectă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: