Antreprenori

Decembrie 8, 2008 at 10:59 am (de zi cu zi, idei) ()

Am avut ocazia să discut cu un adevărat antreprenor. Nu e genul „corporate”, ci e un om simplu, de la ţară, tocmai asta făcând mai evident contrastul între un om cu mentalitate de angajat si unul cu mentalitate de iniţiator-conducator-organizator. Omul ăsta a pornit cu adevarat de la zero, fără moşteniri, cunoştinţe sau relaţii sus-puse ale părinţilor.
L-am vizitat pentru că ştiam că e bolnav. Am intrat în curtea lui, mi-a facut semn sa ma aşez în timp ce vorbea cu cineva la mobil. Discutând am aflat aşa: pe bază de stres a avut o creştere de tensiune care i-a declanşat o paralizie parţială. Adică braţul stâng era total neputincios, nu putea nici măcar sa mişte un deget. Face terapie pentru recuperare.
-Şi în rest, pe aici, pe-acasa?
-Nu, ma ocup de două dintre firme, restul le-am lăsat baiatului, că nu pot să mai mişc asa bine.
Deci omul ăsta, cu o mână paralizată şi cu emoţiile aferente unui şoc de hipertensiune, nu poate să stea. Are o firmă de producţie de paleţi de lemn pentru export, şi-a găsit furnizori, clienţi (doar la export), merge zilnic si lansează comenzile, verifica, işi controlează angajaţii. Mai are o fermă cu peste 100 de vaci, pe care o ţine acum doar la nivel de sustenabilitate, fără profit, ajutat puţin de fonduri europene.

Gândirea e aşa:
-Ceva trebuie să fac;  ce să fac, să stau? (şi îmi aruncă o privire ce aşteaptă răspunsul „normal că nu”). Să le vând? Şi dacă la anul nu mai am comezi pentru paleţi? Ce fac? Nu pot să ma bazez doar pe aia (acum are vănzări lunare de 1,5 miliarde lei vechi). Sunt bune vacile acolo. La o adică am pe ce să pun mâna. Îmi vine o factură de 100 de milioane dar eu n-am vânzări? Vând 10 vaci şi continui. Le fac la loc în timp.

Vei zice că e un răspuns firesc. E. Dar nu pentru un om care abia merge pe picioare şi îşi poate controla doar un braţ, şi are aproape 60 de ani. La vârsta lui mulţi ar vinde ferma, ar pune banii la bancă şi ar avea pe lună venit asigurat din dobândă de minim 1000 euro. La care s-ar adauga un amărât de 10 milioane pensia de la stat. Cu banii aştia, în România, un pensionar ar putea trăi foarte-foarte liniştit. Şi-ar permite multe. Dar nu poate. Trebuie să mişte ceva. Şi nu, contrastele nu se atrag. Nevasta lui face contabilitatea pentru 6 firme, şi a mai angajat încă un om pentru a 7-a.

Concluzie: ceea ce scoate în evidenţă un antreprenor e incapacitatea de a sta. Indiferent că e zi, e noapte, e sărbătoare, e boală, el trebuie să facă ceva.

Anunțuri

2 comentarii

  1. krossfire said,

    E clar, de-aia nu mai suport eu ”concediul fortat” la 21 de ani. Am spirit antreprenorial 🙂

  2. mtz said,

    Putini oameni mai sunt asa, si din ce in ce generatiile se vor tampi mai mult. Nush unde se va ajunge. Ai putea sa faci un topic si iti exprimi ideile proprii cum ai vedea Romania si lumea peste 50 ani !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: