idei răzleţe

Îmi simt ochii cam obosiţi, aşa că merg până în cel ma apropiat parc să mă relaxez 10 minute, în pauza de masă. Mă aşez pe marginea fântânii arteziene, cu privirea pierdută în apa agitată. Şed aşa 5 minute şi se apropie un comunitar de mine.
- Nu mai staţi pe marginea fântânii Stau, privesc, mă aşezasem pe nişte blocuri dure de granit.
- Ridicaţi-vă, nu mai staţi acolo, că se rup, nu auziţi?
- Aud, dar nu înţeleg; nu e din granit?
- Nu înţelegeţi româneşte? Nu mai staţi pe margine

Mă ridic în picioare şi rămân lângă fântână, cu spatele la comunitar, admirând în continuare apa.

Nu am păţit aşa ceva nici în Budapesta, pe cetatea lui Corvin, unde m-am căţărat pe toate zidurile, nici în Viena, lângă statuia lui Strauss, nici în Copenhaga, unde oricine putea să atingă faimoasa mică sirenă. Nu, la noi granitul e delicat.