Polițiști la volan
Merg liniștit trecerea de pietoni, îmi taie calea un polițist (în mașina poliției, dar fără nici o semnalizare pornită). Nici cel mai mic gând să oprească, sau măcar să încetinească.
Bonus: vorbea la telefonul mobil (clar nu în interes de serviciu, că ar fi vorbit la stație).
De ce revin clienții
Dintre clienții care apelează din nou la produsele unei firme:
15 % revin pentru un preț mai bun
15 % revin pentru produse mai bune
65 % revin pentru servicii mai bune primite
Orice furmizor ar trebui să știe să pună accentul pe modul în care angajații tratează clientul și cât de adaptabili sunt la cerințele lui.
La benzinăria Mol se fură
Îmi place să fiu servit. Dacă merg la benzinărie, prefer să fie un angajat acolo care se ocupă să desfacă bușonul, să toarne benzina, să îl închidă.
În caz că sunt eu neîndemânatic sau sunt îmbrăcat mai bine, pregătit pentru o întâlnire, un interviu, orice, nu vreau să pun mâna să miros după aceea a benzină pe unde mă duc. Puține benzinării mai au asemenea angajați, majoritatea sunt cu autoservire, fapt care mă enervează.
La benzinăriile Mol mai găsești așa ceva.
Nu îmi place să merg cu rezervorul către gol, și se cam apropia. Computerul de bord îmi zice ca mai pot face 195 km cu benzina existentă, ceea ce cu un consum de 6% cât îmi indica pe ultimele mii de km înseamnă undeva la 12 litri de benzină. Cer plinul, omul toarnă până se aude țăcănitura specifică. Mă uit pe pompă, 120 de lei, în regulă. Omul mai strânge o dată de mâner și continuă să țină apăsat, până la 166 lei.
După țăcănitură a mai turnat de 46 lei? Da! Nu am ce să fac, plătesc, pe bon scrie clar: 42 litri. Cu 12 litri existenti, 54 în total. Dar rezervorul meu e de 45 l.
Sunt destul de sigur că au o metodă de a fura în benzinăria Mol, pentru că e imposibil să treacă peste capacitatea rezervorului cu 9 litri.
Șoferii sunt diferiți
Unora le place să depășască. Nu pentru a ajunge mai devreme la destinație, ci doar pentru plăcerea de a depăși. Pățesc de multe ori să fiu depășit de câte un șofer de genul ăsta, pentru ca apoi, când drumul e liber, să își limiteze viteza eventual la sub 90 km/h. Și parcă genul ăsta de oameni fac doar în contră parcă: după ce depășesc mențin viteza mică, dar numai pe porțiunea în care vin mașini din contrasens, astfel încât nu pot fi depășiți.
În localitate cam încerc să mențin viteza în jur de 60 km/h. Dar în afară merg cât de repede permite drumul.
Ei nu: simt nevoia să fie în față, depășesc periculos chiar din coloană, doar pentru a ajunge câțiva metri mai în față. În localitate ajung poate chiar la 100km/h, apoi reduc sub limita
Oare de unde e nevoia asta de a depăși? E oare pentru a demonstra că sunt mai buni? Simt că iau parte la o întrecere, la un concurs?
Pentru mine condusul e activitatea necesară ca să ajungi din punctul A în punctul B. Atât.
Pentru ei e o întrecere pentru dominația șoselei.
Geoagiu arată tot mai bine
Am fost din nou la Geoagiu.
Față de ce știam de anul trecut, acum e mai bine: prețul biletului de intrare e 15 lei; teoretic nu ai voie să intri cu mâncare sau băutură din afară, dar poți să intri și să ieși din complexul ștrandului de câte ori vrei, ești ștampilat pe mână pentru a nu plăti din nou bilet. Prețurile de la restaurante sunt foarte bune, mai mici decât la orice restaurant din Sibiu (cea mai scumpă pizza era 14 lei). Dacă ești cu mașina, recomandabil e să ajungi de dimineață, ca să găsești loc de parcare (5 lei).
Ștrandul e mai aranjat, a fost curățată și curtea din spate, deci mai mult loc pentru întins rogojini. Mocheta e întinsă pe spații mai mari acum, plus că a apărut și o trambulină nouă, cu trei nivele.
Chiar în spatele ștrandului e un site arheologic îngrădit, dar cu acces liber. Probabil a fost îngrădit ca să nu doarmă cei fără locuințe, sau ca să nu campeze turiștii. E vorba de niște foste băi termale romane, făcute într-un soi de peșteră, dar amenajat, cu canale, bazine. Interesant. Site-ul era acolo și mai demult, îl văzusem ca fiind o groapă de gunoi. Acum e frumos amenajat.
Era cât pe ce să ratăm o frumusețe de parc, care e amenajat tot recent. Printre cele mai bine aranjate parcuri pe care le-am văzut în țară.
Respect pentru cei care se ocupă de toate îmbunătățirile. Ține-ți-o tot așa.
P.S. asta vine ca și completare pentru prima descriere.
Librăria cu rockeri
Aud în librărie taifasul între vânzătoare și un client.
- Ați văzut nebunii care au venit la concert? Îmbrăcați în negru, cu cizme negre, acum, vara. Și cu motociclete. Te ia frica..
- Au venit atâta drum pentru urâții ăia
- Așa cum îi vedeam noi, vopsiți, cu lanțuri, cu cercei în nas, au intrat aici la librărie. M-am și speriat. Am avut vânzări într-o zi cât într-o săptămână. Așa urâți cum îi vedem noi, citesc. Dacă și ei citesc, înseamnă că mai e speranță pentru generația nouă.
Ubuntu e mai închis decât Windows
Țin minte cât de multă gălăgie a făcut comunitate open-source în jurul includerii lui InternetExplorer în Windows, în instalarea default. Tribunalele au dat verdicte, Microsoft a trebuit să plătească sume imense pentru simplul fapt că oferea gratuit browserul propriu, direct la instalarea windows.
Eu foloseam ca browser Opera, se integra perfect, după ce mă intreba inițial că vrea să fie broserul default, se comporta ca atare, nici nu știam că am instalat Internet Explorer-ul.
De două săptămâni folosesc doar Ubuntu și am încercat să îmi înlocuiesc aplicațiile standard pe care le foloseam, dar la Opera nu sunt dispus să renunț în favoarea Firefox. De instalat l-am instalat dar nu am găsit încă nici un mod de a îl face default. De câte ori deschid un link din clientul de mail sau din messenger (pidgin), se încarcă pagina în Firefox, deci sunt practic obligat să folosesc acest browser. Dacă încerc să dezinstalez Firefox din Add/Remove Applications primesc un mesaj cum că e o aplicație de bază și nu poate fi dezinstalată decât în modul advanced. Deci cât de încurajator e asta, cât de deschis spre multiplele posibilități? Windows-ul nu mi-a spus niciodată că Opera nu ar fi suficient de bun pentru a înlocui total Internet Explorer-ul. După ce am instalat plugin-ul de QuickTime ca să pot să văd diverse trailere de filme am constatat că plugin-ul e funcțional doar pentru Firefox. La fel și cu plugin-ul de flash. Si cum majoritatea site-urilor conțin măcar părți scrise în Flash, mi-e aproape imposibil să folosesc browser-ul favorit.
Ajung la concluzia că Windows e mai deschis decât comunitatea open-source. Ubuntu ține mult prea mult la Firefox. Open up!.
Geoagiu
La Geoagiu e un ștrand închis în care nu ai voie cu alimente din afară, dar prețurile sunt acceptabile. Și cred ca e 20 lei intrarea.
Îmi place, pentru câteva motive:
- apa e caldă, vine din izvoare termale (nu e ca la Felix, dar e totuși bine, se poate sta de dimineața până seara în apă)
- e curat, singurele mizerii pe care le-am văzut erau frunzele ce cădeau în bazin din copacii de pe mal
- aproape toate trotuarele ștrandului sunt acoperită cu mochetă, deci poți să te plimbi fără să aluneci și e chiar comfortabil pentru picioare
- sunt 3 bazine: două mai mari și unul pentru copii
- bazinul principal e tapetat cu un fel de cauciuc cu crampoane mici. E incredibil de comod, dacă te atingi de margini sau de fundul bazinului nu există nici un risc să te zgârii
- există post de radio intern al ștrandului care organizează concursuri, întrețin atmosfera
Sigur că există și puncte slabe: e uneori cam aglomerat, toaleta nu e cea mai curată de pe lume, șezlonguri sunt foarte puține, dar, ca și concluzie, merită încercat.
Doar ochii
Mă uit în oglindă și mă sperii: ochi îmi sunt umflați, parcă vor să iasă din orbite. Imediat sub ochi am niște umflături negre imense, parcă ar fi două pungi cu apă tulbure. Ochii îmi sunt traversați de nenumărate firișoare roșii subțiri. Țin minte că prima dată când am văzut așa o venișoară am vrut să fug la urgențe. Acum sunt așa multe încât nu le mai dau importanță. E clar: sunt obosiți .
Mă gândesc așa: oare e firească meseria pe care mi-am ales-o, căci presupune efort susținut continuu din partea ochilor, pe când restul tuturor părților componente ale organismului meu sunt neglijate, uitate în repaos. Simt că doar ochii muncesc pentru a susține existența întregului corp.
Cred că aș fi mult mai odihnit dacă aș munci folosind-mi doar membrele, mâinile și picioarele, chiar dacă efortul fizic ar fi extenuant.
Viața e faină. O ratez?
Plec două ore de la serviciu, să mai iau o gură de aer. Știu că nu e aer curat, doar e din oraș, dar parcă n-am mai văzut lumina zilei de așa mult timp. Toată lumea mi se plânge că e caniculă, că sunt niște călduri care te răpun, dar eu nu le-am văzut. Când merg la serviu e răcoare că e de dimineață, seara când mă îndrept către casă e cald dar nu copleșitor.
Nici măcar de caniculă nu am parte.
Deci, doar de dorul de mai vedea și alți oameni decât colegii de birou, mă plimb aiurea pe străzi.
Ce să vezi? Soare, căldură, lumina mă orbea, agitație. Deși oamenii mergeau parcă haotic, în toate direcțiile, păreau liniștiți, nestresați, nu erau cu capul plecat. Tinerii glumesc, râd zgomotos, studentele își plimbă fustele scurte și colorate prin fața mea. Feerie.
Mă întorc la serviciu, biroul e răcoros dar numai acum observ că geamurile au folie de protecție solară. Deci lumina din interior are altă intensitate, de asta mă simt orbit de fiecare dată când ies afară. Pe geam văd curtea unui vecin: și-a montat o piscină și se bălăcește. Se rotește de pe o parte pe alta prin apă, se bucură de căldura soarelui și de răcoarea apei.
Îl invidiez așa de mult. Eu n-am mai avut momente de relaxare totală de foarte mult timp. Chiar și în ultimul concediu am fost doar în grabă și agitație: să văd cât mai multe obiective turistice. Nu mă plâng că n-ar fi meritat, din contră, dar starea de fapt e că nu m-am relaxat de mult timp. Nu mai șțiu decât serviciu. Atât.
Oare nu asta e vârsta la care ar trebui să mă distrez, să experimentez de toate, în loc să fiu izolat într-un birou? Merită sacrificiu doar pentru bani? Dacă nu acum, oare când o să fiu liber?
